Ieși din clădire, cu dosarul sub braț și cu convingerea că ai spus exact ce nu trebuia. Interviul pentru noul domeniu, cel pentru care ai făcut cursuri seara, a mers mai prost decât ai sperat, iar un telefon de refuz vine, de regulă, după trei zile de tăcere. În noaptea aceea îți revin în minte frazele care ar fi sunat mai bine, iar dimineața ți se pare că întreaga schimbare a fost o idee proastă. De fapt, un eșec mic, la început de drum, e cel mai obișnuit lucru din lume și, privit cu răbdare, e și unul dintre cele mai folositoare. Mai jos sunt cinci mutări practice pentru zilele de după, scrise pentru cei care își schimbă domeniul și vor să rămână pe drumul ales, fără să dea totul peste cap.
Tratează eșecul ca pe o bucată de informație
Prima reacție e să te întrebi ce nu e în regulă cu tine. A doua, mai utilă, e să te întrebi ce s-a întâmplat concret. Ia un caiet și scrie, la rece, în aceeași seară sau a doua zi, ce a mers bine și ce nu. Nu cum te-ai simțit, ci ce s-a spus, ce întrebări au venit, la ce nu ai știut să răspunzi.
De obicei, lista are mai puține puncte decât te-ai aștepta. Poate ai avut emoții la prima întrebare, poate nu ai avut pregătit un exemplu din munca de până acum care să arate că abilitățile se transferă. Sunt lucruri care se repară cu un pic de exercițiu, nu cu o reorientare completă. Un recrutor vede în fiecare săptămână zeci de oameni care se bâlbâie la prima întrebare, și nu-i ține minte pentru asta, ci pentru felul în care revin.
Observă și partea bună. Ai trecut de o ședință de selecție, ai vorbit cu oameni din noul domeniu, ai aflat ce se cere acolo. Pentru cineva care a început de la zero, asta nu e o pierdere, ci o recunoaștere a terenului.
Dă-ți o zi liberă de ruminat, apoi treci la pasul următor. Plimbă-te, vorbește cu cineva despre altceva, gătește ceva simplu. Mintea are nevoie să se odihnească înainte să analizeze. Lungirea durerii nu face rezultatul mai bun, doar mai greu de dus. Nimeni nu poate dovedi că o cădere mică înseamnă o direcție greșită. Un caiet cu observații te scoate din cercul în care te învârți fără să avansezi.
Rămâi la curent cu ce se întâmplă în jurul tău
După un refuz, tentația e să te retragi. Nu mai deschizi anunțurile, nu mai citești nimic despre domeniul ales. E exact invers de ce ai nevoie. Un om care schimbă domeniul învață și din presă, din subiectele care circulă, din ce firme apar sau pleacă din zonă și ce proiecte se anunță.
Poți face din asta un obicei de zece minute în fiecare dimineață. Citești câteva titluri, notezi un nume sau o firmă care ți-a atras atenția și continui cu ziua ta. Dacă te interesează ce se petrece prin zona Sinaiei, știri rapide și informații utile pot fi o sursă de pornire pentru ce se întâmplă în afaceri și în comunitate. Nu e nevoie de multe surse, e suficient să fie una pe care o citești constant.
Citind, începi să recunoști cuvinte și oameni. Peste o lună, la următorul interviu, vei putea spune că ai urmărit un anumit proiect sau o schimbare din piață, iar asta se observă. Un candidat care pare informat nu pare niciodată complet nou.
Nu ți se cere să citești tot. Selectează, ține minte puțin și revino. Mintea lucrează mai bine cu zece titluri bine alese decât cu o sută parcurse în grabă. Iar dacă ceva te interesează cu adevărat, taie articolul sau păstrează linkul într-un dosar, ca să-l reciți înainte de o discuție importantă.
Ia un om de încredere alături
Schimbarea de domeniu se simte, de multe ori, ca un drum făcut singur. Familia nu înțelege exact ce faci, vechii colegi se mărginesc să-ți ureze noroc, iar noii colegi încă nu te cunosc. Din cauza asta, un eșec mic doare mai tare decât ar trebui, pentru că nu ai cui să-l povestești fără să-l transformi în dramă.
Caută un om, unul singur, cu care poți vorbi deschis. Poate fi un fost coleg care a trecut prin ceva asemănător, un prieten care lucrează în domeniul nou sau un mentor găsit la un curs. Nu-i cere să-ți rezolve problemele, ci să te asculte și să-ți spună ce vede din afară.
Spune-i exact ce s-a întâmplat la interviu, fără dramatism și fără exagerare. Un om de încredere va observa ceva ce tu ai pierdut din vedere: o formulare care sună prea timidă, un exemplu pe care nu l-ai folosit, un lucru pe care îl faci bine și nu îl pui în valoare.
Întoarce favoarea când poți. Cineva de lângă tine, mai nou în domeniu decât tine, are probabil nevoie de aceleași lucruri. Relațiile de acest fel țin mult timp și devin, în multe cazuri, cea mai bună rețea de contacte. Când un coleg te recomandă, o face pentru că a văzut cum lucrezi, nu pentru că ai un CV frumos formatat.
Mergi unde se întâlnesc oamenii domeniului
Interviurile nu sunt singurul loc unde cineva te cunoaște. Evenimentele locale, târgurile, întâlnirile de networking, conferințele mici și atelierele sunt locuri în care poți vorbi fără presiunea unei selecții. Acolo nimeni nu te notează, iar conversațiile pornesc de la lucruri simple, cum ar fi ce faci și ce te interesează.
Poți începe cu ce se întâmplă aproape de tine. În secțiunea Evenimente de pe expresuldesinaia.ro vezi ce se organizează în zonă, de la târguri până la întâlniri cu specific profesional, apoi alegi unul sau două la care poți ajunge fără să-ți dai peste cap programul. Mai bine rar, dar constant, decât mult o dată și apoi deloc.
Ia cu tine o carte de vizită sau un contact scris pe telefon și pregătește două fraze despre ce faci acum: cine ești, ce lași în urmă, ce îți propui. Nu e un discurs, ci o prezentare scurtă, spusă firesc. Oamenii țin minte mai ușor pe cine le povestește clar un drum, nu pe cine are un CV lung.
După eveniment, scrie un mesaj scurt celor cu care ai vorbit. Un mulțumesc și o referire la ceva discutat sunt suficiente. Multe oportunități apar la câteva săptămâni după o discuție, nu chiar în ziua respectivă. Dacă nu primești răspuns, nu te supăra; oamenii sunt ocupați, iar un al doilea mesaj politicos, după două săptămâni, nu deranjează pe nimeni.
Fă un plan mic pentru luna următoare
Când ești abătut, planurile mari sună gol. Un plan mic, cu pași pe care îi poți face chiar mâine, e mai realist. Alege trei lucruri pentru luna care urmează: o ședință de exercițiu cu cineva care îți pune întrebări de interviu, un eveniment la care mergi și o candidatură trimisă către un loc mai puțin presant, ca să te pui din nou în mișcare.
Ține-ți planul într-un loc la vedere și bifează fiecare pas. Cifra nu contează, contează continuitatea. Dacă într-o săptămână nu reușești, reia în următoarea, fără să te certi. O săptămână ratată nu strică luna, la fel cum o zi de ploaie nu strică vara. Un plan care se poate rata cu bunăvoință ține mai mult decât unul pretențios. Pune lângă fiecare pas o dată aproximativă, nu una de care atârnă totul, și lasă loc de întârzieri.
Reia, din când în când, caietul cu observații și compară. Vei vedea că unele dintre punctele de la început au dispărut, pentru că le-ai rezolvat. Asta e dovada cea mai bună că mergi înainte, chiar și atunci când nu simți că se întâmplă.
Și rămâi, cât poți, fidel motivului pentru care ai început. Un drum nou nu se verifică după primul semafor.
Dacă simți că sprijinul tău nu e suficient, caută și variante organizate: un grup de oameni care își schimbă domeniul, un curs cu proiecte practice sau o comunitate online unde se pun întrebări concrete. Nu înlocuiesc discuția cu un om apropiat, dar o completează, pentru că în astfel de locuri găsești exemple multe și variate, de la cineva care a rămas un an fără răspuns până la cineva care a fost angajat din prima.
Mâine, înainte de orice altceva, ia caietul și scrie trei rânduri despre interviul de ieri: ce a mers, ce ai de reparat, ce faci diferit data viitoare. Apoi sună sau scrie omului în care ai încredere și spune-i ce ai notat. Un singur eveniment pe lună, un singur om cu care ții legătura, câteva minute de citit zilnic: nu e un program spectaculos, dar e unul pe care îl poți duce. Eșecul mic de acum va fi, peste un an, doar o poveste pe care o vei spune cu un zâmbet.